Una dintre intrebările cele mai des întâlnite în limba română este referitoare la mica diferență între cuvintele „de asemenea” și „deasemenea”. Unii susțin că „de asemenea” este pur și simplu gramatical corect, în timp ce alții au avut medii diferite, așa că au susținut că este mai potrivit să folosim „deasemenea”. Ce este, în cele din urmă, corect? Să facem o scurtă trecere în revistă pentru a rezolva misterul, prin pasii următori:

1. Istoria și Evoluția Acestor Termeni

Atât „de asemenea” cât și „deasemenea” provin din limba franceză. Cele două cuvinte sunt echivalente, iar istoria acestora se poate urmări înapoi până în Evul Mediu. Totuși, de asemenea preia o influență latină prin “similiter”.

2. Utilizare Corecta

În general, cel mai frecvent și corect se folosește „de asemenea” în limba română. De asemenea se folosește cu frecvență în limbajul scris și, de obicei, este înregistrat corect fonetic. Varianta „deasemenea” poate deveni confuză, deoarece, în majoritatea cazurilor, este folosit greșit și ulterior inregistrat corect fonetic.

3. Excepții

Deși „de asemenea” este cel mai corect, există anumite excepții în care se poate folosi forma „deasemenea”. De exemplu, în România, dictionarul defineste corect forma „deasemenea” deoarece se consideră ca monosilabă. Practic, pronunția corectă a cuvântului este „deasemenea” și nu „de asemenea”.

4. Alte Exemple

Pentru a ne descurca mai bine și a înțelege mai bine felul în care se folosește corect cuvântul, să luăm câteva exemple și să privim foarte atent la formele corecte ale acestuia:

-„Mama mea lucrează prea mult. De asemenea, tatăl meu lucrează prea mult.”

-„George e foarte inteligent și este un bun prieten. Deasemenea, dansul este foarte popular.”

-„Am dat acea examen. Deasemenea, am luat examenul de engleză.”

-„Sper și eu să câștig acea competiție. De asemenea, sper să fac o impresie bună și să câștig premiul.”

5. Cum Să Eviți Greșelile

Data fiind ambiguitatea foarte mare a acestor două cuvinte, cel mai bun sfat pentru cei aflați în situația de alegere unuia sau celuilalt este să fie atenți la scrierea corectă care va urma pronunției lor corecte.

În cuvintele „de asemenea” și „deasemenea”, ultimul cuvânt se pronunță ca „se-ne-a” și nu „se-me-ne-a”, cum se pronunță majoritatea românilor. Scrierea corespunzătoare acestei pronunții este „de asemenea”, care consta din două cuvinte.

Când se aude pronunția „se-me-ne-a”, scrierea corectă corespunzătoare acestei pronunții ar fi „deasemenea”, care consisi din trei cuvinte.

Pe scurt, „de asemenea” și „deasemenea” sunt echivalente și se folosesc interschimbabil. Majoritatea persoanelor optează pentru „de asemenea” atunci când agrează afirmații ale altora sau adaugă propriile opinii sau comentarii. Pe de altă parte, varianta „deasemenea” se folosește mai ales în dialectul românesc, acolo unde există o tradiție de preluare a tuturor cuvintelor dintr-un limba latină în forma sa originală.

6. Dovezi Adiționale

Pentru persoanele care doresc încredere în ceea ce privește acest subiect, există multe dovezi în sprijinul faptului că „de asemenea” este corect și mai des folosit în limba română.

În primul rând, aceasta este forma recomandată de majoritatea dicționarelor, inclusiv dicitatele explicite și cele de sinonime. Pe de altă parte, dicționarele explicite par să recunoască și forma „deasemenea” pentru dialectele, și anume se definește ca monosilabă. De asemenea, majoritatea revistelor cu subiecte educaționale recomandă „de asemenea” ca formă corectă de înregistrare.

Pe lângă asta, avem și exemple de utilizare de-a lungul istoriei. Astfel, „de asemenea” se află prezent în lucrările istorice și literare și chiar în discursuri și scrieri ale unor persoane mari din istorie, inclusiv Napoleon și Stalin.

În opinia noastră, cel mai bun și mai logic răspuns la întrebarea „ De asemenea sau deasemenea – cum este corect?” este – „de asemenea ”.