Un acatist este o formula liturgică folosită în Biserica Ortodoxă în cinul de laudă, de mulțumire și de rugăciune către un sfânt. Acatistul se compune dintr-un ritm strict, metrical, al cărui fond muzical poate fi foarte diferit și variat. Acatistele pot fi dedicate tuturor sfinților și îngerilor, precum și Proorocilor, Domnului Iisus Hristos și Maicii Sale.
Este important deținerea cunoștințelor de bază despre cum se scrie o astfel de rugăciune pentru a o readuce la viață într-o manieră reverențioasă și plină de bucurie. Acatistul are 8 părți principale, fiecare parte conținând 9 inimioare grupate în 3 acroși. La sfârșitul acatistului se află o încheiere liturgică, denumită tropar. Împreună cu Evanghelia și Psaltirea, acatistul face parte din slujba oficiată în bisericile ortodoxe.
Pentru a scrie un acatist desăvârșit, se cunosc unele reguli de bază, care include tematica, definiția cuvintelor și caracteristicile ritmului.
Tematica
Primul pas în scrierea unui Acatist este recunoașterea unui subiect și formularea temei. Acatiștile pot fi scrise în cinstea Patronilor (care sunt la Originea Bisericii Ortodoxe Române), Fecioarelor sau unor Sfinţi îngeri. Subiectul poate fi menţionat în titlu sau se poate reflecta în conținutul pieselor.
După ce tema a fost stabilită, autorul poate căuta în Scripturi, Scriptură Pentru a găsi versete și citate de la cărţi care se potriveau cu tema acatistului. Există, de asemenea, informații în cărțile spirituale scrise de părinți sau încercări.
Structurează acatistul
Acatistul se scrie organizând versurile în opt părți distincte, în care fiecare parte conține opt inimioare grupate în trei acroși. Fiecare parte are propria sa temă și intonație muzicală. Acatistul începe prin rostirea titlului și a invocației și se încheie cu troparul.
Acestea sunt părțile componente ale unui Acatist și câteva exemple de ceea ce conțin fiecare:
●Titlul și invocația: Aceasta introduce subiectul și preia titlul Acatistului; ex. „Sfântul N. rugaţi-vă pentru noi!”
●Istoria: Această secțiune include informații despre subiectul Acatistului.
●Rugăciune pentru moarte: Această secțiune include rugăciuni dedicate memoriei sfântului.
●Agneaţa: Agneaţa este inima Acatistului, conţinând cele mai importante citate biblice.
●Stareţul: Această secțiune cuprinde o serie de versuri inimaginabile care fac acatistul mai profund și mai spiritual.
●Dăruitorul: Această secțiune conține invocații către răscumpărarea lui Hristos.
●Acroși: Acroși sunt de obicei scurte strofe formate din câteva cuvinte, alese cu grijă pentru a sublinia tema Acatistului.
●Versurile: Această secțiune conține majoritatea citatelor din Scripturi și versuri ale sfinților.
●Troparul: Acesta este un cântec închinat sfinților scris de autori din vechime.
Caracteristicile ritmului și valorificarea lor
Stilul tradițional al acatistelor este bogat în ritmuri și rezonanțe. Aceste elemente sunt esențiale pentru a transmite mesajele sale religioase și, în unele cazuri, sunt considerate elemente holistice. Acatistul se poate cânta sau citit alături de alte cântece liturgice folosind diverse ritmuri, de la liniștit la feeric. Spre exemplu, se poate folosi o ritmă clasică pentru Acatistul Ierarhului; poate fi folosită o melodie veloce și liniștită pentru Acatistul Mariilor Vineri și o ritmă modernă pentru Acatistul Sfântului Ioan Botezătorul.
Ritmul are diferite elemente cheie între care: pulsul, starea de spirit, acordurile și sugestiile muzicale. Fiecare melodie poate fi compusă pe măsură ce tema și textul se dezvoltă. Fiecare strofă poate fi adăugată ușor. Așa cum rezultă din acest lucru, caracteristicile ritmului sunt foarte importante și se pot face distincția între cele bune și slabe.
În scrisul unui Acatist, vocabularul, precum și definiția cuvintelor sunt de asemenea importante. Trebuie să se umble cu grijă atunci când se aleg cuvintele care să se potrivească mesajului. Există un număr destul de larg de cuvinte care se pot folosi, dar cheia este să se folosească cuvintele profunde și relevante.
Unii autori recomandă folosirea cuvintelor biblice, deoarece acestea au o conotație spirituală și reflectă adevărul lui Dumnezeu.
